ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Cf. alb.
ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Din lat. albumen + suf. -eală
ALBUMEÁLĂ s. v. floarea-reginei.
ALBUMEÁLĂ s. v. steluță.
albumeálă (-éli), s. f. – Plantă (Gnaphalium leontopodium). – Var. albumiță. Lat. albumen (Candrea-Dens., 40; DAR; cf. REW 328, unde lipsește rom.); cf. it. albume. Cuvîntul lat. este reprezentat numai de formele der., prima cu suf. -eală, și a doua cu suf. dim. –iță.
albumeálă s. f., g.-d. art. albumélei; pl. albuméle
albumeálă f., pl. elĭ. V. albumiță.
albumíță f., pl. e (pare să fie cuv. lit.). Nț. Tudeliță. – Și -meálă, pl. élĭ.