ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.
alboáre (-óri), s. f. – Lumină difuză, lucire, licărire. Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor. – Der. alburi, vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu, adj. (albicios). Cf. alb.
alboáre s. f., g.-d. art. albórii