ALBINÚȚĂ, albinuțe, s. f. Albiniță. – Albină + suf. -uță.
ALBINÚȚĂ, albinuțe, s. f. Albiniță. – Din albină + suf. -uță.
ALBINÚȚĂ s. (rar) albinioară, albiniță, albinușă.
albinúță s. f., g.-d. art. albinúței; pl. albinúțe
albinúță f., pl. e. Albină mică.