ALBINÍSM s. n. Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Din fr. albinisme.
ALBINÍSM n. 1) Lipsă congenitală totală sau parțială a pigmenților (din piele, păr, pene etc.). 2) Anomalie care constă în decolorarea frunzelor unor plante din cauza lipsei de coloranți. /fr. albinisme
ALBINÍSM s.n. Insuficiență congenitală de pigmentație a pielii, a părului sau a irisului. Decolorare a frunzelor unor plante, datorită lipsei de materii colorante. [ fr. albinisme, cf. lat. albus – alb].
ALBINÍSM s. n. 1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii și părului sau a irisului. 2. absență a clorofilei în frunze. ( fr. albinisme)
ALBINÍSM s. n. Lipsă de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Fr. albinisme.
albinísm s. n.
albinízm n. (d. albinos). O boală care face să se descoloreze [!] pelea [!] și păru și să se înroșească ochiĭ. Negriĭ bolnavĭ de albinizm aŭ pete albe pe pele. Sînt și animale bolnave de albinizm (șoaricĭ albĭ, ĭepurĭ albĭ, merle albe, corbĭ albĭ, elefanțĭ albĭ). Sînt chear [!] și vegetale bolnave de această boală (lipsa de clorofilă).