ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie.
ALBINĂRÍE, albinării, s. f. Stupină, stupărie, prisacă. – Din albină + suf. -ărie.
ALBINĂRÍE s. 1. v. prisacă. 2. v. apicultură.
albinăríe s. f., art. albinăría, g.-d. art. albinăríei; pl. albinăríi, art. albinăríile
albinăríe f. (d. albină). Mare număr de albine. Albinărit, cultură de albine.