ALBÉȚE s. f. v. albeață.
ALBÉȚE s. f. v. albeață.
ALBÉȚ, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj., s. n. (Reg.) 1. Adj. Albineț. 2. S. n. Alburn. – Alb + suf. -eț.
ALBÉȚ², -EÁȚĂ, albeți, -e, adj. (Reg.) Albineț². – Din alb² + suf. -eț.
ALBÉȚ¹, albețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Din alb² + suf. -eț.
ALBÉȚ s. v. alburn.
albéț adj. m., pl. albéți; f. sg. albeáță, pl. albéțe
albéț s. n., pl. albéțe