ALBESCÉNȚĂ s. f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. – Din fr. albescence.
ALBESCÉNȚĂ s.f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. [ fr. albescence].
ALBESCÉNȚĂ s. f. stare a ceea ce este alb. ( fr. albescence)
albescénță s. f., g.-d. art. albescénței