ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.
ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Din albastru² + suf. -iu.
ALBĂSTRÍU adj. v. albăstrui.
albăstríu adj. m., f. albăstríe; pl. m. și f. albăstríi
ALBĂSTRÍU ~íe (~íi) Care bate în albastru. /albastru + suf. ~iu
albăstrúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Cam albastru.