ALĂÚTĂ s. f. v. lăută.
ALĂÚTĂ s. f. v. lăută.
alăutár, -áș, alăútă, V. lăut-.
ALĂUTA ROMÂNEASCĂ, supliment literar al revistei „Albina românească”. Apărut la Iași, cu intermitențe, între 1837 și 1838, sub conducerea lui Gh. Asachi, și, ulterior, a lui M. Kogălniceanu.