ALĂMÍRE s. f. Acțiunea de a alămi. – V. alămi.
ALĂMÍRE s. f. Acțiunea de a alămi.
alămíre s. f., g.-d. art. alămírii
ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.
A ALĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte) A acoperi cu un strat de alamă. /Din alama
ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu alamă. – Din alamă.
alămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alămeáscă