ALAMBICÁRE, alambicări, s. f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. – V. alambica.
ALAMBICÁRE s.f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. [ alambica].
ALAMBICÁRE, alambicări, s. f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei.
alambicáre s. f., g.-d. art. alambicării; pl. alambicări
ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.
ALAMBICÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A distila cu alambicul. 2. (Fig.) A face prea subtil, greu de înțeles; a subtiliza. [ fr. alambiquer].
ALAMBICÁ vb. tr. 1. a distila cu alambicul. 2. (fig.) a complica inutil. ( fr. alambiquer)
ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul unui alambic. Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, complicat. – Fr. alambiquer.
alambicá vb., ind. prez. 1 sg. alambichéz, 3 sg. și pl. alambicheáză
alambichéz, a -cá v. tr. (d. alambic; fr. alambiquer). Trec pin [!] alambic. Fig. Analizez prea amănunțit, fac cu prea multă atențiune și muncă. V. migălesc.