ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar.
ALĂMÁR, alămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de alamă. – Din alamă + suf. -ar.
alămár s. m., pl. alămári
alămár m. (d. alama). Care lucrează orĭ vinde lucrurĭ de alamă.
ALĂMÁR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte din alamă. /alamă + suf. ~ar