AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. ◊ Expr. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității, folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitură. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva ajutor. ◊ Expr. A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos; a sluji. ◊ Expr. Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității, folosită de către cei credincioși la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitură. (Loc. adj.) (Mai) de doamne-ajută = (mai) de seamă, de oarecare valoare. – Lat. adjutare.
AJUTÁ vb. 1. a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemâna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.) 2. v. asista. 3. (BIS.) a milui, (înv.) a proslăvi. (L-a ~ Dumnezeu.) 4. v. susține. 5. a folosi, a servi, a sluji. (Asta îți ~ la ceva?) 6. v. prii. 7. v. favoriza.
ajutá (ajutát, ajutát), vb. – A da ajutor, sprijin. – Mr. ağut, megl. jut, istr. (a)jut. Lat. adῑūtāre (Pușcariu 51; Candrea-Dens., 34; REW 172; DAR; la Cicero: adjutare; cf. it. ajutare, prov. ajudar, fr. aider, sp. ayudar, gal., port. ajudar. Der. ajutat, s. n. (ajutor); ajutător, adj. (auxiliar).
ajutá vb., ind. prez. 1 sg. ajút, 3 sg. și pl. ajútă
A AJUTÁ ajút 1. tranz. A susține printr-un ajutor. ~ un prieten. ◊ A-l ~ mintea (sau capul) a fi capabil. 2. intranz. A fi de folos; a servi; a folosi. ~ în muncă. /lat. adjutare
A SE AJUTÁ mă ajút intranz. 1) A face uz; a se servi; a se folosi. ~ de un baston. 2) A face (concomitent) schimb de ajutor (cu cineva). /lat. adjutare
A ajuta ≠ a împiedica, a încurca
ajút, a -á v. tr. (lat. adjúto, áre, id.; it. ajutare, pv. aiudar, fr. aider, sp. ayudar, pg. ajudar. V. adjutant). Ușurez greutatea saŭ nevoĭa cuĭva: a ajuta pe cineva din pungă, cu banĭ din pungă. Slujesc, aduc folos: nu-l maĭ ajutaŭ picĭoarele. V. intr. A ajuta cuĭva la ceva, a-l ajuta să facă ceva. V. refl. Mă servesc la nevoĭe: cu el m’ am maĭ ajutat.