AIÉVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. Cu adevărat, într-adevăr. 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Pr.: a-ie-. – Var.: aiéve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.
AIÉVEA adv. I. Adv. 1. În realitate. Înțelese… că… tot ce i se întâmpla nu-i în vis, ci aievea (CARAGIALE) Cu adevărat, într-adevăr. Credeam aievea în basmul Cosânzenei (BENIUC) Ca și cum ar fi sau s-ar întâmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față (SADOVEANU) (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. În văzul tuturor, pe față; deschis. Limpede, lămurit. [Var.: aiéve adv.] – Slav (v. sl. javĕ, bg. jave).
AIÉVEA adv. v. clar, deschis, deslușit, direct, explicit, expres, fățiș, franc, lămurit, limpede, răspicat, sincer.
AIÉVEA adv., adj. 1. adv. v. întocmai. 2. adj. v. adevărat. 3. adv. v. real. 4. adj. concret, palpabil, pipăibil. (O realitate ~.)
aiévea adv.
aĭévea (ea dift.) și aĭáve (vechĭ) adv. (a 4 și vsl. ĭavĭe. V. ivesc). Vechĭ. Pe față, fățiș. Azĭ. În realitate, chear în ființă: o șoaptă de sus aĭevea mĭ-a spus (P. P.). Vechĭ. A face aĭevea, a da pe față, a da în vileag. V. aidoma.
AIÉVEA1 adv. În realitate; aidoma. E mai frumoasă decât este ~. /a + sl. javé
AIÉVEA2 adj. invar. Care este real./a + sl. javĕ