AHTIÉRE, ahtieri, s. f. Acțiunea de a se ahtia și rezultatul ei; ahtiat1. [Pr.: -ti-e-] – V. ahtia.
AHTIÉRE, ahtieri, s. f. Acțiunea de a se ahtia și rezultatul ei; dorință lacomă; lăcomie. [Pr.: -ti-e-]
ahtiére s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. ahtiérii; pl. ahtiéri
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht.
A SE AHTIÁ mă ~éz intranz. 1) A avea o dorință puternică (de a face ceva). 2) A manifesta lăcomie (față de ceva). /Din aht
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. A dori din tot sufletul ceva, a jindui; a se lăcomi la ceva. [Pr.: -ti-a] – Din aht.
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
AHTIÁ vb. a dori, a jindui, a râvni. (Se ~ după …)
ahtiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. ahtiéz, 1 pl. ahtiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ahtiéze; ger. ahtiínd (sil. -ti-ind)