AGONÍSTICĂ s.f. Disciplină gimnastică la vechii greci care se ocupa cu luptele atletice. [ fr. agonistique].
agonístică s. f., g.-d. art. agonísticii
AGONÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lupta de idei. [ fr. agonistique, cf. lat. agonisticus, gr. agonistikos].
AGONÍSTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la lupte; atletic. 2. (fil.) referitor la lupta de idei. II. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice. ( fr. agonistique)
agonístic adj. m., pl. agonístici; f. sg. agonístică, pl. agonístice
agonístic, -ă adj. (vgr. agonistikós, d. agón, luptă. V. agonie). Relativ la luptele atletice ale vechilor Grecĭ: jocurĭ agonistice. S.f., pl. ĭ. Partea gimnasticiĭ relativă la luptele atletice.
AGONÍSTICI, s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine formată în Africa romană (sec. 4-5) înglobînd mai ales populația rurală și reprezentînd aripa radicală a donatiștilor. A. consideră Biserica Romei trădătoare a credinței creștine; practicau asceza și martirajul.