AGNOZÍE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiilor intelectuale de recunoaștere a celor văzute, auzite, pipăite. – Din fr. agnosie.
AGNOZÍE f. Tulburare manifestată prin pierderea capacității de recunoaștere a celor văzute, auzite, pipăite. /fr. agnosie
AGNOZÍE s.f. 1. (Med.) Tulburare manifestată prin pierderea capacității de a recunoaște obiectele, persoanele etc. 2. (În filozofia lui Socrate) Mărturisire a neștiinței conștiente. [Gen. -iei. / fr. agnosie, cf. gr. a – fără, gnosis – cunoaștere].
AGNOZÍE s. f. 1. (la Socrate) mărturisire a neștiinței. 2. tulburare manifestată prin pierderea capacității de a recunoaște obiectele, persoanele etc. ( fr. agnosie)
agnozíe (ag-no- / a-gno-) s. f., g.-d. agnozíi, art. agnozíei
agnozíe s. f. (sil. mf. a-) → gnozie