AGNAȚIÚNE s. f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. agnation, lat. agnatio, -onis.
AGNAȚIÚNE f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. /fr. agnation, lat. agnatio, ~onis
AGNAȚIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Cf. fr. agnation, lat. agnatio].
AGNAȚIÚNE s. f. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune). ( fr. agnation, lat. agnatio)
agnațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. agnațiúnii; pl. agnațiúni
agnațiúne f. (lat. agnátio, -ónis). Rudenie pin [!] alianță, în opoz. cu cognațiune, rudenie naturală.