AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi și a se precipita sub acțiunea unor substanțe. (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formând un singur cuvânt. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinans, -ntis.
AGLUTINÁ vb. I. refl. A se uni, a se lipi strâns. (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire. (Despre cuvinte etc.) A se uni, a se lipi, formând un cuvânt unic (cu alt sens). [ fr. agglutiner, cf. lat. agglutinare].
AGLUTINÁ vb. refl. a se uni, a se lipi strâns. ( fr. /s’/agglutiner, lat. agglutinare)
AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre unele elemente, unele materiale granuloase etc.) A se împreuna prin alipire; a se uni. (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire (în anumite condiții). (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul, formând un singur cuvânt. – Fr. agglutiner (lat. lit. agglutinare).
aglutiná (a se ~) (a-glu-) vb. refl., ind. prez. 3 se aglutineáză
AGLUTINÁ vb. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se ~.)
aglutiná vb. (sil. -glu-), ind. prez. 1 sg. aglutinéz, 3 sg. și pl. aglutineáză
A SE AGLUTINÁ pers. 3 se ~eáză 1) (despre particulele unor materiale) A se uni prin adeziune formând un tot. 2) lingv. (despre afixe, cuvinte) A se alipi la alt cuvânt formând o unitate nouă. [Sil. a-glu-] /fr. agglutiner, lat. agglutinare
aglutinéz v. tr. (lat. agglutinare, d. glútino, -áre, a încleĭa, care vine), d. glúten orĭ glutinum, cleĭ). Lipesc la un loc, înpreun pin [!] lipire.