AGITATÓR, -OÁRE, agitatori, -oare, s. m. și f., s. n. I. S. m. și f. Persoană care face agitație (politică) în vederea unei acțiuni. Mijloc prin care se realizează agitația (3). II. S. n. 1. (Chim.) Dispozitiv sau aparat care servește la amestecarea substanțelor solide sau fluide în vederea omogenizării lor. 2. Organ de mașină montat în rezervoarele mașinilor de stropit, de prăfuit, de împrăștiat îngrășăminte, de semănat etc. – Din fr. agitateur, (I) și rus. aghitator.
AGITATÓR s.n. 1. Dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor sau la activarea transmiterii de căldură. 2. Dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material pentru a ieși mai ușor printr-un orificiu. [Cf. fr. agitateur].
AGITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care îndeplinește sarcini de agitație politică, de lămurire, de mobilizare a maselor. Organ, mijloc de agitație. [ agita + -tor].
AGITATÓR, -OÁRE s. n. 1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură. 2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material. ( fr. agitateur)
AGITATÓR¹, agitatoare, s. n. 1. Dispozitiv sau aparat care servește la amestecarea mai multor lichide, a unor lichide cu solide etc. 2. Dispozitiv care servește la punerea în mișcare a granulelor unui material, pentru a ușura ieșirea lor printr-un orificiu. – Fr. agitateur.
AGITATÓR², -OÁRE, agitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care duce muncă de agitație politică, de lămurire, convingere și mobilizare a maselor în vederea unei acțiuni. Mijloc prin care se realizează agitația. – Fr. agitateur (lat. lit. agitator, -oris).
AGITATÓR s., adj. v. instigator.
agitatór (persoană) s. m., pl. agitatóri
agitatór (dispozitiv) s. n., pl. agitatoáre
agitatór, oáre adj. (lat. agitator). Care agită: agitator al plebiĭ. V. demagog.
AGITATÓR¹ ~i m. Persoană care face agitație. /fr. agitateur
AGITATÓR² ~oáre n. Dispozitiv pentru omogenizarea unui amestec de substanțe. /fr. agitateur
agitatoáre s. f., g.-d. art. agitatoárei; pl. agitatoáre