AGITÁȚIE, agitații, s. f. 1. Mișcare intensă încoace și încolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). 3. (Și în sintagma agitație politică) Mijloc de înrâurire a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv.) agitațiúne s. f.] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis (3) rus. aghitațiia.
AGITÁȚIE f. 1) Stare de neliniște sufletească; îngrijorare. 2) Activitate de mobilizare a maselor în scopul atragerii lor la realizarea unor idealuri. [G.-D. agitației; Sil. -ți-e ] /fr. agitation, lat. agitatio, ~onis
AGITÁȚIE s.f. 1. Mișcare prelungită (în sensuri diferite); clătinare, fluturare. 2. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare. 3. Mijloc de mobilizare a maselor și de atragere a lor la realizarea unor scopuri revolutionare, progresiste sau reacționare, retrograde, și obiective imediate, exprimate și difuzate cu ajutorul unor variate forme de influențare politică. ◊ Punct de agitație = centru în care un grup de agitatori duc muncă de lămurire cu cetățenii în unele probleme de actualitate. [Var. agitațiune s.f. / cf. lat. agitatio, rus. agitațiia, fr. agitation].
AGITÁȚIE s. f. 1. mișcare prelungită; clătinare. 2. stare de neliniște, de tulburare, de enervare. ◊ tumult, zarvă, răscoală. ( fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitațiia)
AGITÁȚIE2, agitații, s. f. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). [Var.: (înv.) agitațiúne s. f.] – Fr. agitation (lat. lit. agitatio, -onis).
AGITÁȚIE1 s. f. Principal mijloc folosit de partidele comuniste și muncitorești, constând dintr-o activitate sistematică, orală și scrisă, în scopul întăririi continue a legăturii cu masele, al educării lor politice și al mobilizării la lupta pentru construirea societății socialiste. ◊ Punct de agitație = centru în care un grup de agitatori duc muncă de lămurire cu cetățenii din sectorul respectiv cu privire la unele probleme importante de actualitate. – Fr. agitation (lat. lit. agitatio, -onis); rus. agitacija.
AGITÁȚIE s. 1. clocot, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, ( rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.) 2. v. turbulență. 3. frământare, neastâmpăr, neliniște, zbucium, (livr.) impaciență. ( Stare de ~ sufletească.) 4. frământare, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v. înfrigurare. 6. v. forfotă.
Agitație ≠ liniște
agitáție s. f. (sil. -ți-e), art. agitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. agitáției; pl. agitáții, art. agitáțiile (sil. -ți-i-)
agitațiúne f. (lat. agitatio, -ónis). Mișcare prelungită și neregulată: agitațiunea măriĭ. Fig. Neliniște de suflet. Turburare: agitațiunea spiritelor. – Și -áție și -áre.