AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Din ngr. ághios.AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice. ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Ngr. agios.aghiós (aghioáse), s. n. – Imn liturgic care începe cu: ἄγιος ὁ θεός. Mgr. ἄγιος „sfânt”. (DAR). – Der. aghiuță,
s. m. (diavol), folosit mai frecvent ca nume propriu; este un dim. care există alături de sfîntulețul „diavolul”, expresie eufemistică avînd o nuanță comico-familiară.aghiós s. n. (sil. -ghi-os), pl. aghioáseaghiós n., pl. oase (ngr. ágios, sfânt [!]). Un imn liturgic triumfal la care poporu răspunde cu „sfînt, sfînt, sfînt Domnu Sabaot”. Fam. A trage un aghios orĭ niște aghioase, a dormi adînc, maĭ ales sforăind (V. sfînt). I-a cîntat aghiosu, a adormit, a murit. V. aghiuță.