AGHEÁSMĂ s. f. (În religia creștină) Apă sfințită. (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Din sl. agiazma.
AGHEASMĂ f. Apă sfințită. ◊ Vrei, nu vrei, bea, Grigore, ~ se spune când cineva trebuie să facă ceva fiind constrâns. [G.-D. aghesmei; Sil. a-gheas-] /sl. agiazma, ngr. agiásma
AGHEÁSMĂ s. f. Apă sfințită după ritualul bisericesc. (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Slav (v. sl. agiazma gr.).
AGHEÁSMĂ s. (BIS.) (pop.) apă sfințită.
AGHEÁSMĂ s. v. rachiu.
agheásmă s. f., g.-d. art. aghésmei
agheázmă (est) și aĭazmă (vest) f., pl. ezme, ca mirezme (ngr. și vgr. agiasma, d. agiázo, sfințesc, ágios, sfînt; vsl. rus. agiazma, bg. agiĭazma și aĭazma; turc. aĭazma, fîntînă miraculoasă. V. hagiŭ). Apă sfințită de preut [!]. Fig. Iron. Rachiu saŭ vin: bețivu cu agheazma de dimineață. În Ban. ĭazmă.