AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália.
AGÁLE adv. Fără grabă; pe îndelete; alene; lin; domol; încet. /ngr. agalia
AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Ngr. agalia.
AGÁLE adv. alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) câtingan. (Merge ~.)
Agale ≠ grăbit, iute, repede, grabnic, zorit
agále, adv. – 1. Încet, domol, molcom. 2. Ușurel. Mr. agale. Ngr. ἀγάλια (Meyer, Neugr., St., IV, 6; Gáldi 141), care provine din it. uguale. Este folosit adesea cu reduplicare, ca în ngr.
agále adv.
agále și agálea (ea dift.) adv. (ngr. agáli și agálĭa, a. î.). Fam. Încet, fără grabă: venea agale. V. alene.
AGÁ s. f. v. agă.
AGÁ s. f. v. agă.
agá (înv.) s. f., art. agáua, g.-d. art. agálei; pl. agále, art. agálele
ÁGA s. f., pl. ÁGA
agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha, la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriiĭ în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, care avea ca ajutor pe căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înființată în Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasă. Maĭ în coace [!] (la începutu sec. 19), prefect de poliție.