AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv).
AFÚRCĂ s.f. (Mar.) Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unui vas. [ afurca].
AFÚRCĂ s. f. ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare. ( afurca)
afúrcă s. f., g.-d. art. afúrcii; pl. afúrci
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.
AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc și -chez. / it. afforcare, fr. affourcher].
AFURCÁ vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. ( it. afforcare)
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă cu două ancore ale căror lanțuri sunt prinse printr-o cheie de care se leagă și lanțul navei. – Fr. affourcher.
afurcá vb., ind. prez. 1 sg. afúrc, 3 sg. și pl. afúrcă
afúrc, a -á v. tr. (d. furcă după fr. affourcher). Mar. Dispun în formă de furcă lanțurile a doŭă ancore lăsate în apă.