AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură.AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Văgăună. – Din afunda + suf. -(ă)tură.AFUNDĂTÚRĂ s. v. ponor, râpă, văgăună.afundătúră s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúriafundătúră f., pl. urĭ. Adîncătură, depresiune: pe cîmpu acesta-s multe afundăturĭ. Rezultatu afundăriĭ, cufundătură: dintr’
o singură afundătură a ajuns la fundu apeĭ.