ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae.
ÁFTĂ s.f. (Med.) Ulcerație superficială, dureroasă, localizată pe mucoasa gurii sau a faringelui. [ fr. aphte, cf. gr. aphta].
ÁFTĂ s. f. ulcerație superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală. ( fr., gr. aphte)
ÁFTĂ, afte, s. f. Ulcerație superficială și dureroasă, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui. – Fr. aphte (lat. lit. aphtae).
ÁFTĂ s. (MED.) (pop.) acrum, pleasnă. (~ a mucoasei.)
áftă s. f., g.-d. art. áftei, pl. áfte
áftă f., pl. e (lat. aphta, d. vgr. áphta, aftă, d. apto, prind, inflamez). Med. Mică ulcerațiune (pușchea) care se face pe membranele mucoase ale guriĭ orĭ ale faringeluĭ. V. mărgăritar.
ÁFTĂ ~e f. Ulcerație dureroasă pe mucoasa gurii sau a faringelui. /fr. aphte, lat. aphtae