AFIȘARE

AFIȘARE

AFIȘARE

AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa. – V. afișa.
AFIȘÁRE s.f. Acțiunea de a (se) afișa; afișaj; afișat. [ afișa].
AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa.
AFIȘÁRE s. afișaj. (Serviciul de ~.)
afișáre s. f., g.-d. art. afișării; pl. afișări
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de… Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher.
A AFIȘÁ ~éz tranz. 1) A face cunoscut printr-un afiș. 2) (atitudini, poziții etc.) A manifesta ostentativ, în mod public. 3) (afișe) A așeza la vedere. /fr. afficher
A SE AFIȘÁ mă ~éz intranz. fam. A apărea în public acompaniat de cineva pentru a face impresie. /fr. afficher
AFIȘÁ vb. I. tr. 1. A lipi un afiș. A fi adus la cunoștința tuturor (printr-un afiș). 2. (Fig.) A manifesta ostentativ o anumită atitudine; a ostenta, a se face remarcat dinadins. refl. A apărea, a se găsi în tovărășia cuiva pentru a produce senzație. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șând. / fr. afficher].
AFIȘÁ vb. I. tr. 1. a lipi un afiș. 2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine. 3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul. II. refl. a apărea în tovărășia cuiva. ( fr. afficher)
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune undeva un afiș, pentru a fi văzut de toți. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine. Refl. A apărea în tovărășia cuiva cu intenția de a produce efect. – Fr. afficher.
AFIȘÁ vb. (rar) a placarda. (A ~ rezultatele.)
afișá vb., ind. prez. 1 sg. afișéz, 3 sg. și pl. afișeáză, 1 pl. afișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. afișéze; ger. afișând
afișéz v. tr. (fr. afficher, compus al luĭ ficher, lat. pop. ficcáre, îld. figĭcare, figere, a înfige. V. înfig). Expun un afiș. Fig. Fac cunoscut: îșĭ afișează ignoranța. Arăt cu afectațiune: îșĭ afișează pretențiunile. V. refl. Mă declar, mă arăt: s’ a afișat ca naționalist. V. afig.