AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1
+ suf. -iș.AFINÍȘ s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)afiníș s. n., pl. afiníșuriAFINÍȘ ~uri n. Pădurice, desiș de afini. /afin + suf. ~iș