AFILIÁ, afiliez, vb., I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a-] – Din fr. affilier.
AFILIÁ vb. I. refl. (Despre organizații, instituții, societăți) A se alătura altei organizații, instituții sau societăți de același fel, subordonându-i-se. tr. A stabili anumire raporturi de subordonare între mai multe societăți. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / fr. affilier, cf. lat. affiliare – a lua ca fiu].
AFILIÁ vb. I. refl. a se alătura unei organizații, instituții etc. de același fel, subordonându-i-se. II. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare. ( fr. affilier, lat. affiliare)
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.; rar, despre persoane izolate) A se alătura altei organizații, instituții etc. cu același caracter, primindu-i directivele și subordonându-i-se. [Pr.: -li-a] – Fr. affilier.
afiliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. afiliéz, 3 sg. și pl. afiliáză, 1 pl. afiliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. afiliéze; ger. afiliínd (sil. -li-ind)
A SE AFILIÁ mă ~éz intranz. (despre organizații, instituții, societăți) A se alătura altei organizații, instituții sau societăți, subordonându-i-se. [Sil. -li-a] /fr. affilier
AFILÍE s. f. lipsa totală a frunzelor la unele plante. ( fr. aphyllie)
afiliéz, v. tr. (fr. affilier, d. mlat. af-filiare, d. ad, la, și filius, fiu). Adopt, asociez (vorbind de o societate maĭ mare care îșĭ asociază una maĭ mică saŭ o persoană).