AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A³ + facere (după fr. affaire).
AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculații. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A³ + facere (după fr. affaire).
AFÁCERE s.f. 1. Activitate comercială, industrială sau (mai ales) financiară, bazată adesea pe speculă și constând în vânzare, cumpărare, creditare, antrepriză etc. 2. Treabă, îndeletnicire. ◊ Afaceri interne (externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (externe) ale unui stat. [După fr. affaire].
AFÁCERE s. f. 1. activitate comercială. cifră de ĩ = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice. 2. acțiune din care rezultă un profit. ◊ tranzacție economică. 3. (fam.) îndeletnicire. ĩ interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat. (după fr. affaire)
AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. 2. Tranzacție comercială bazată pe speculă sau pe speculații. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. – Din a⁴ + facere (după fr. affaire).
AFÁCERE s. 1. chestiune, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~ile.) 2. v. tranzacție. 3. v. avantaj. 4. speculație, (fam.) bișniță, gheșeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de ~.)
afácere (afáceri), s. f. – 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială. – 2. Treabă, îndeletnicire, ocupație. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, după paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formație strict identică, bazată pe a- și inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fără scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affairé.
afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri
afácere f. (a 4 și facere, după fr. affaire). Treabă, lucru, daravere: afacere importantă, afacerĭ importante, afacerĭ comerciale, nu te amesteca în afacerile altuĭa. Pricină, proces: o afacere criminală. Pl. Interesele statuluĭ saŭ ale particularilor: afacerile merg bine. Ministerul Afacerilor străine, ministeru de externe. A face afacerĭ, a cîștiga din afacerĭ. Face afacerea mea, îmĭ convine.
AFACERE ~i f. 1) fam. Activitate cu care se ocupă cineva; ocupație; îndeletnicire; treabă. 2) Tranzacție comercială sau financiară (bazată de obicei pe speculă). [G.-D. afacerii] /a + facere