AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; c**********e. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.
AFABILITÁTE f. Caracter afabil. A răspunde cu ~. /fr. affabilité, lat. affabilitas, ~atis
AFABILITÁTE s.f. C**********e, bunăvoință; blândețe. [Cf. fr. affabilité, lat. affabilitas].
AFABILITÁTE s. f. însușirea de a fi afabil. ( fr. affabilité, lat. affabilitas)
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil. – Fr. affabilité (lat. lit. affabilitas, -atis).
AFABILITÁTE s. v. afecțiune, bunăvoință, c**********e, prietenie.
afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilității
afabilitáte f. (lat. affabílitas, -átis). Calitatea de a fi afabil.