AEROSTÁTICĂ f. 1) Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazos, precum și a mișcării corpurilor în diferite medii gazoase. 2) Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [G.-D. aerostaticii] /fr. aérostatiqueAEROSTÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / fr. aérostatique].AEROSTÁTICĂ s. f. Tehnica construirii baloanelor; ramură a mecanicii care se ocupă cu echilibrul gazelor și cu echilibrul solidelor în aer. – Fr. aérostatique.aerostátică (-ros-ta- / -ro-sta-) s. f., g.-d. aerostátici, art. aerostáticiiAEROSTÁTICĂ s. (FIZ.) statica gazelor.aerostátică s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. aerostáticiiAEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor. 2.
Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique.AEROSTÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aerostatică; propriu aerostaticii. /fr. aérostatiqueAEROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aerostatică. [ fr. aérostatique].AEROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la aerostatică. II. s.f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor. ( fr. aérostatique)AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce adj. Care aparține aerostaticii sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Fr. aérostatique.aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostáticeaerostátic adj. (sil. mf. -sta-) → staticaerostátic, -ă adj. (aer 1 și static). Relativ la aerostate: experiență aerostatică. S. f., pl. e și ĭ. Știința despre aerostate.