ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [Var.: adopțiúne s. f.] – Din fr. adoption, lat. adoptio, -onis.
ADÓPȚIE s.f. Faptul de a adopta (1); act prin care se adoptă un copil; înfiere. [Gen. -iei, var. adopțiune s.f. / cf. lat. adoptio, fr. adoption].
ADÓPȚIE s. f. faptul de a adopta (1); înfiere. ( fr. adoption, lat. adoptio)
ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [Var.: adopțiúne s. f.] – Fr. adoption (lat. lit. adoptio, -onis).
adópție (-ți-e) s. f., art. adópția (-ți-a), g.-d. art. adópției; pl. adópții, art. adópțiile (-ți-i)
ADÓPȚIE s. v. înfiere.
adópție s. f. (sil. -ți-e; mf. ad-), art. adópția (sil. -ți-a), g.-d. art. adópției; pl. adópții, art. adópțiile (sil. -ți-i-)
ADÓPȚIE ~i f. Faptul de a adopta; luare de suflet; înfiere. [G.-D. adopției; Sil. -ți-e] /fr. adoption, lat. adoptio, ~onis
adopțiúne f. (lat. adóptio, -ónis). Acțiunea de a adopta, înfiere.