ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (Rar) 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr.: -chi-e-] – V. achiesa.
ACHIESÁRE s.f. (Jur.) Acord la o anumită anchetă sau propunere; recunoaștere de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune juridică. Renunțare la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [ achiesa].
achiesáre s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. achiesării; pl. achiesări
ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Livr.) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. A renunța la atacarea unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.
ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Rar) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. A renunța la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.
ACHIESÁ vb. I. intr. (Jur.) A consimți, a accepta condițiile unui contract. [Pron. chi-e-. / fr. acquiescer, lat. acquiescere].
ACHIESÁ vb. intr. a accepta condițiile unei acțiuni juridice, ale unui contract. (după fr. acquiescer)
achiesá vb. (sil. -chi-e-), ind. prez. 1 sg. achieséz, 3 sg. și pl. achieseáză