ACCIDENTARE

Print Friendly, PDF & Email

ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta.V. accidenta.
ACCIDENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].
accidentáre s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident
A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident
ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză
accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.

« Înapoi la dicționar