ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [ accident + -a].ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. ( fr. accidenter)ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteázăACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz.A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accidentA SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accidentACCIDÉNȚE f. pl. Lucrări tipografice care folosesc o bogată varietate de litere și de ornamente. /germ. AkzidenzACCIDÉNȚE s.f.pl. Lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, programe etc.). [ germ. Akzidenz].ACCIDÉNȚE s. f. pl. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.). ( germ. Akzidenzen)ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice variate cu un specific propriu (afișe, programe, cărți de vizită etc.). – După germ. Akzidenzen.accidénță s. f., g.-d.art. accidénței; pl. accidénțeaccidénțe s. f. pl.accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.
