ACATALEPSÍE, acatalepsii, s. f. 1. Deficiență a intelectului. 2. Nesiguranță în punerea unui diagnostic la un bolnav. – Din fr. acatalepsie.
ACATALEPSÍE s.f. 1. (Med.) Deficiență a intelectului. 2. Nesiguranță în punerea diagnosticului. [Gen. -iei. / fr. acatalepsie, cf. gr. a – fără, katalepsis – înțelegere].
ACATALEPSÍE s. f. 1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme. 2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic. ( fr. acatalepsie)
acatalepsíe s. f., art. acatalepsía, g.-d. art. acatalepsíei; pl. acatalepsíi, art. acatalepsíile
ACATALEPSÍE, (gr. a „fără” + katalepsis „atac”) s. f. Stare de spirit caracteristică scepticului care renunță din principiu să mai caute soluția unei probleme (la Fr. Bacon, a. apare cu sensul de îndoială absolută).