ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.
ABSTRACȚIÚNE s.f. v. abstracție.
ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.
abstracțiúne f. (lat. abstráctio, -ónis). f. Operațiunea pin [!] care izolăm în minte lucruri unite: Descartes, făcînd abstracțiune de faimoasa sa sistemă a vîrtejurilor, a fost un mare filosof. Pl. Preocupațiunĭ, visărĭ: e în abstracțiunĭ continue. A face abstracțiune de ceva, a nu considera ceva. – Și -ácție.