ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊ Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var.: absorbțiúne s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.
ABSÓRBȚIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid încorporează din afară o substanță oarecare; absorbire. Extragere, aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiații care trece printr-un corp. 3. Încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. [Var. absorbțiune s.f. / cf. fr. absorption, lat. absorptio].
absórbție s. f. 1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe. 2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie. 3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. 4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare. ( fr. absorption, lat. absorptio)
ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează din afară o substanță oarecare. Extragere, aspirare. Fenomen de micșorare (sau de anulare) a intensității radiației care cade pe un corp. – Fr. absorption (lat. lit. absorptio, -onis).
ABSÓRBȚIE s. încorporare, resorbție, (înv.) sorbire.
Absorbție ≠ desorbție
absórbție s. f. → sorbție
ABSÓRBȚIE ~i f. Fenomen prin care un corp solid sau lichid încorporează o substanță oarecare din afară; absorbire. [G.-D. absorbției; Sil. -sorb-ți-e] /fr. absorption, lat. absorptio, ~onis
absorpțiúne f. (lat. absórptio, -ónis). Acțiunea de a absorbi: animalele și plantele cresc pin [!] absorpțiune. – Și absórție.