ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.
ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [ fr. aborigène, cf. lat. aborigines ab origine – de la început].
aborigén, -ă adj., s.m. f. băștinaș, autohton, indigen. ( fr. aborigène, lat. aborigines)
ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. – Fr. aborigène (lat. lit. aborigines).
aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigéni; adj. f., s. f. aborigénă, pl. aborigéne
ABORIGÉN adj., s. v. băștinaș.
Aborigen ≠ străin, venetic
aborigén adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri; mf. ab-), pl. aborigéni; f. sg. aborigénă, pl. aborigéne
aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.
ABORIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; autohton; indigen; băștinaș. [Sil. ab-o-] /fr. aborigene
Aborigeni = Aborigines.