ABOLIRE

Print Friendly, PDF & Email

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. – V. aboli.
ABOLÍRE s.f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. [< aboli].
ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli.
ABOLÍRE s. (JUR.) desființare, suprimare, (livr.) abolițiune, (pop.) ștergere. (~ monarhiei.)
Abolire ≠ validare
abolíre s. f. (sil. a-bo-li-re), g.-d. art. abolírii; pl. abolíri
ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa o instituție, o stare sau anumite uzanțe; a anula în mod legal și oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.
A ABOLÍ ~ésc tranz. 1) (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (instituții) A face să înceteze existența (printr-un ordin); a desființa; a lichida; a suprima. /<fr. abolir, lat. abolere
ABOLÍ vb. IV. tr. A suprima, a scoate din uz (o lege, o decizie etc.). [< fr. abolir, cf. lat. abolere].
abolí vb. tr. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică). (< fr. abolir, lat. abolere)
ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A anula, printr-un act al puterii de stat, o lege, o hotărâre etc. – Fr. abolir (lat. lit. abolere).
ABOLÍ vb. (JUR.) a desființa, a suprima, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.)
A aboli ≠ a instaura, a valida
abolí vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 sg. și pl. aboleáscă
abolésc v. tr. (fr. abolir, d. lat. abolére). Anulez, desființez, nimicesc, abrog: a aboli o lege.
abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire.

« Înapoi la dicționar