ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. Renunțare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation.
ABNEGÁȚIE f. 1) Devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană. 2) Sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump. [G.-D. abnegației; Sil. -ți-e] /fr. abnegation, lat. abnegatio, ~onis
ABNEGÁȚIE s.f. Devotament extrem. Renunțare, sacrificiu voluntar. [Var. abnegațiune s.f. / fr. abnégation, cf. lat. abnegatio].
abnegațíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. ( fr. abnégation, lat. abnegatio)
ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu). – Fr. abnégation (lat. lit. abnegatio, -onis).
abnegáție (-ți-e) s. f., art. abnegáția (-ți-a), g.-d. abnegáții, art. abnegáției
ABNEGÁȚIE s. v. devotament.
abnegáție (abnegáții), s. f. Devotament. – Var. abnegare. Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se folosește.
abnegáție s. f. → negație
abnegațiúne f. (lat. abnegátio, -ónis). Renunțare la orĭ-ce avantaj orĭ deșertăciune (lepădare de sine). – Și -áție.