ABLUȚIUNE

ABLUȚIUNE

ABLUȚIUNE

ABLUȚIÚNE, abluțiuni, s.f. Spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii pentru purificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.
ABLUȚIÚNE, abluțiuni, s. f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.
ABLUȚIÚNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adâncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. ablúție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio].
abluțiúne s. f. 1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare. 2. (fam.) îmbăiere prin duș. 3. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime. ( fr. ablution, lat. ablutio)
abluțiúne s. f. (sil. -blu-ți-u-), g.-d. art. abluțiúnii; pl. abluțiúni
abluțiúne f. (lat. ablútio, -ónis). Spălare saŭ purificare religioasă la orientalĭ. Vin și apă pe care preutu catolic și-o toarnă pe degete după comuniune. – Și -úție.
ABLUȚIÚNE ~i f. 1) Spălare a corpului (în scop de purificare) prescrisă de unele religii orientale. 2) Spălare cu dușul. [Sil. -blu-ți-u-] /lat. ablutio, ~onis, fr. ablution
ABLUȚIÚNE ( fr.) s. f. Fenomen de eroziune exercitat de curenții marini asupra fundului bazinelor marine sau oceanice.