ABJURAȚIE

ABJURAȚIE

ABJURAȚIE

ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio].
abjuráție s. f. abjurare. ( fr. abjuration, lat. abiuratio)
ABJURÁȚIE s. v. abjurare.
abjuráție s. f., g.-d. art. abjuráției; pl. abjuráții
abjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.