ABJECȚIE

Print Friendly, PDF & Email

ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloșie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio.
ABJÉCȚIE s.f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie. [Cf. fr. abjection, lat. abiectio].
abjécție s. f. faptă, atitudine abjectă. (< fr. abjection, lat. abiectio)
ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; ticăloșie. – Fr. abjection (lat. lit. abjectio, -onis).
ABJÉCȚIE s. v. ticăloșie.
abjécție s. f. (sil. -ți-e), art. abjécția (sil. -ți-a), g.-d. art. abjécției; pl. abjécții, art. abjécțiile (sil. -ți-i-)
ABJÉCȚIE ~i f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie; mârșăvie. [G.-D. abjecției; Sil. ab-jec-ți-e] /<fr. abjection, lat. abjecto, ~onis
abjecțiúne f. (lat. ab-jéctio, -ónis. V. dejecțiune). Înjosire, ticăloșie. – Și -ecție.

« Înapoi la dicționar