ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberație (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis.
ABERÁNT, -Ă adj. Care se îndepărtează, se abate de la o normă; denaturat; greșit. V. absurd. [Cf. fr. aberrant, lat. aberrans].
aberánt, -ă adj. 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului-simț; (p. ext.) absurd. ( fr. aberrant, lat. aberrans)
ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. Forme gramaticale aberante. – Fr. aberrant (lat. lit. aberrans, -ntis).
ABERÁNT adj. v. absurd.
aberánt adj. m., pl. aberánți; f. sg. aberántă, pl. aberánte
ABERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care constituie o aberație; absurd. /fr. aberrant, lat. aberrans, ~ntis