ABERAȚIE

Print Friendly, PDF & Email

ABERÁȚIE, aberații, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberație vizuală = astigmatism. Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui, în jurul axei proprii, și faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.
ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberație vizuală = astigmatism (2). Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui și faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.
ABERÁȚIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic. Aberație vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta].
aberáție s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ◊ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< fr. aberration, lat. aberratio)
ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la normal. 2. Imagine deformată pe care o dă un sistem optic. ♢ Aberație vizuală = astigmatism (2). 3. Ceea ce e inadmisibil, absurd; absurditate, nebunie. – Fr. aberration (lat. lit. aberratio, -onis).
ABERÁȚIE s. 1. v. absurditate. 2. (FIZ.) aberație cromatică = cromatism. 3. aberație vizuală v. astigmatism.
aberáție s. f. (sil. -ți-e), art. aberáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aberáției; pl. aberáții, art. aberáțiile (sil. -ți-i-)
ABERÁȚIE ~i f. 1) Deviere de la normă. 2) Defect al unei imagini produs de un instrument optic. ◊ ~ vizuală astigmatism. 3) fig. Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; rătăcire; greșeală; eroare. [G.-D. aberației; Sil. -ți-e] /<lat. aberrato, ~onis, fr. aberration
aberațiúne f. (lat. aberátio, -ónis). Acțiunea de a aberá. Astr. Mișcarea aparentă a stelelor fixe. Fiz. Împrăștierea razelor luminoase. – Și -ație.

« Înapoi la dicționar