ABDICARE

Print Friendly, PDF & Email

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica. – V. abdica.
ABDICÁRE s.f. Acțiunea de a abdica și rezultatul ei. [< abdica].
ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.
ABDICÁRE s. (POL.) (înv.) prostire. (~ unui monarh.)
abdicáre s. f., g.-d. art. abdicării; pl. abdicări
ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.
A ABDICÁ abdíc intranz. 1) (despre regi) A renunța la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunța la ceva (din cauza greutăților apărute). ~ de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer
ABDICÁ vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de… [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].
abdicá vb. intr. 1. a renunța la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna. 3. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)
ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare).
ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.)
A abdica ≠ a înscăuna
abdicá vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. și pl. abdícă
abdic, a -á v. intr. (lat. áb-dico, -dicáre; fr. abdiquer. V. de-, in- și pre-dic). Renunț de voie la o demnitate suverană: a abdica de la tron. – Mai bine ar fi ábdic, după prédic.
abdicațiúne f. (lat. abdicátio, -ónis). Acțiunea de a abdica. – Și áție, dar ob. -áre.

« Înapoi la dicționar