ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.
ABDICÁ vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de… [ fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].
abdicá vb. intr. 1. a renunța la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna. 3. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate. ( fr. abdiquer, lat. abdicare)
ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare).
ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.)
abdicá vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. și pl. abdícă
A ABDICÁ abdíc intranz. 1) (despre regi) A renunța la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunța la ceva (din cauza greutăților apărute). ~ de la principii. /lat. abdicare, fr. abdiquer
A abdica ≠ a înscăuna
abdic, a -á v. intr. (lat. áb-dico, -dicáre; fr. abdiquer. V. de-, in- și pre-dic). Renunț de voie la o demnitate suverană: a abdica de la tron. – Mai bine ar fi ábdic, după prédic.